Coffe maniac

De cand ma stiu mi-a placut cafeaua. Pana in `89 abia asteptam sa avem musafiri pentru ca trebuia sa frec o juma` de cana de ness Amigo cu doua lingurite de apa fiarta si doua de zahar.Numaram de cate ori invarteam in cana si abia dupa cincisute de rotiri ma declaram satisfacut..era o crema galbuie care se tinea bat de ligurita.Puneam cate doua lingurite in fiecare ceasca si apoi trofeul(cana in care frecasem) era al meu. Mie imi placea cu lapte..tin minte ca intro zi am tot lins la lingurita pana m-au luat palpitatiile si mi-a dat mama sa beau un kil de apa sa-mi treaca de inima...de atunci am invatat ca nu-i de gluma cu nessul.
Pretextul de cafea l-am folosit apoi tot liceul pentru a chiuli sau pentru a motiva timpul pierdut aiurea prin baruri..am fost la o cafea..spuneam de cele mai multe ori si nu minteam pentru ca eu chiar o consumam. Imi placea tare si cu putin zahar.Eram foarte pretentios la cafea..orice putea sa fie nashpa,dar daca nu era cafeaua buna se ducea totul pe rapa.Prietenii ma invatasera si daca vroiau sa-mi spuna ceva sau sa facem un ``deal`` ma chemau pur si simplu la o cafea...lucrurile se rezolvau altfel.
Venirea la facultate si perioada de sesiune erau un alt motiv pentru a nu lua ibricul de pe reseu..acum isi facea treaba pentru care era menita..nu mai tin minte noptile in care adormeam odata cu mijirea zorilor.Am fost odata cu niste colegi cu cortul la munte si uitasem sa-mi iau cafea cu mine..toata noaptea am visat ca toate magazinele din jur erau inchise sau aveau aparatele de cafea stricate..dupa ce nu m-am odihnit toata noaptea si atipisem mai bine spre dimineata,vine un prieten si-mi zice sa ma trezesc pentru ca mi-a pregatit o cana de cafea.Am sarit ca ars,am iesit din cort si am cautat peste tot..nu era! El radea,iar eu mi-am dat seama ca a fost una dintre cele mai proaste glume care-mi fusese facuta.
In timpul facultatii m-am angajat la o cafenea...eram barman! Cea mai mare placere era sa fac cafea si sa am grija de espressor. Aveam un Cimbali Spaziale cu doua capete si cappuccinator.Cea mai draga comanda era un espresso...daca imi veneau doua le faceam pe rand pentru ca nu-mi placea cum iese la doza dubla. Trageam de maneta de la rasnita sa cada perfect in cupa,dupa care o presam,luam ceasca incalzita si dadeam putin drumul la apa fiata pana sa pun cupa de cafea. Apoi strangeam maneta nici prea tare nici prea slab si apasam butonul de apa.Incepea un firisor de crema si curgea incet si frumos..apoi pana in jumatatea cescutei o opream.Era o crema perfecta si testul de rezistenta il faceam cu un un plic de zahar deasupra cremei.Daca statea cateva secunde era perfect...daca nu...aveam o dezamagire..noroc ca nu aveam multe dezamagiri!!
Jobul de bar nu a durat foarte mult si trecand in fiecare zi pe Str.Viilor in drum spre scoala vedeam masinile brendate cu Nescafe ale unei firme de distributie..am stiut ca voi lucra acolo din primul minut....peste cateva luni am aplicat din Romania Libera la un job acolo si am fost acceptat in urma unor interviuri succesive pe postul de operator vending.Adica aparate de cafea...si da-i si alearga si umple aparate,curata,bea,testeaza,fa produsul perfect..dar era tot ness. Nu puteam influenta prea mult produsul,dar ma asiguram sa-mi fac treaba foarte bine si sa fiu mereu pe primul loc intre toti colegii mei cu riscurile muncii in exces si cu o automotivare fantastica.
In 2004 firma respectiva se desfinteaza si plec la o alta care de data asta avea cafea boabe in aparate!Mmm..minune mare,ia-o de la inceput si invata produsul perfect pe care de data asta desi nu il faceam eu ci o masina,trebuia sa o bibilesc atat de mult incat sa iasa minunat. Pasiune pentru cafea ma impinge spre rezultate fantastice si ajung in Italia intrun schimb de experienta pe cafea normal..Meca frate..beam cel putin 10-12 espresso pe zi ...gustat,mirosit,savurat..ceva mai tare decat se face cu vinurile..invata temperaturi,ritualuri,grade de macinare si de duritate a boabelor...acolo a fost singurul loc din lume unde mi-au placut toate cestile de cafea pe care le-am baut fara nicio exceptie.
Am repetat figura cu Italia de vreo patru ori si nu am fost dezamagit...super espresso.
Normal ca mi-am luat acasa o masina de cafea Lavazza espresso. O divinizez,nu ma lasa niciodata si face o cafea dementiala..cu ritual fireste..prietenii ma iubesc si de fiecare data cand vin la mine folosesc sintagma:-" O cafea cu ritual te rog!" De fiecare data iese perfecta,parca si mai buna ca data trecuta...eu nu ma satur si mai vreau una,ajung sa mananc cu degetul crema pe care o lasa pe ceasca....Damn..coffe maniac..o sa va mai povestesc!