Anul trecut nu am fost la mare..lipsa de bani,timp,nu prea mi-a ars,rate,banci ca tot omul,pana in gat! Am simtit ca am pierdut ceva,ca am imbatranit mai repede si ca munca depusa era epuizanta si lipsita de sens.Anul asta nu am mai rezistat. M-am suit in masina la doua noaptea si am plecat.Aveam fix trei ore si treizeci si noua de minute sa ajung pe plaja si sa ma bucur. Rezultatul il vedeti in stanga,sentimentul nu stiu daca vi-l pot explica,dar a fost ceva de vis. Pur si simplu marea vorbea.Era destul de cald,adia putin vantul,pescarusii cautau hrana,scoicile se loveau una de alta iar eu stateam atintit cu ochii la orizont parca regasind in fiecare fractiune de secunda ce pierdusem un an.Mi-am dat seama pe loc tot ce am ratat.Mai plecasem anul trecut in mai multe locuri,ba cu masina,ba cu motorul,ba cu prietenii,ba singur . In schimb nimic nu se compara cu momentele petrecute pe malul marii timp de vreo juma`de ora. Va sfatuiesc pe toti: nu ratati momentele astea pentru nimic in lume.Iti dau energie,identitate,forma,suflu,curaj,pace,liniste,echilibru . Ma uitam la scoicile moarte si carapacele lor sparte si realizam ca nici noi nu suntem departe..e o chestiune de timp pana la urma......ce inseamna 70-75 de ani intro infinitate de timp?! Nimic..fix nimic! Daca nu ne traim fiecare clipa la maxim si lasam lucrurile fara sens, sa ne copleseasca viata de zi cu zi, nu vom avea de spus nici macar povestea scoicilor,nu va rasari soarele pentru noi,nu va spumega marea langa sufletele noastre doritoare de minuni. Cate clipe,cat de multe lucruri,cat de putin timp.Enjoy it..e pacat!